Nu știu cum se face, dar parcă toate drafturile mele-s scrise la nervi. Așa că în lipsă de alte chestii drăguțe (teatru, frumusețe, Miki - care BTW, face azi 12 anișori) am de gând să vă povestesc azi cum era să mă-nfig într-o cucoană (că doamnă nu era și nici apelativul de tanti nu și-l merită) acum vreo câteva săptămâni și de ce-mi pare rău și mi-e rușine că n-am făcut-o.
So, mă duc într-o zi singură la lucru de dimineață și ajung cu vreo 5 minute înainte expresului în stație. Știți și voi alea 5 minute de dinainte de a veni autobuzul când lumea se gândește la nemurirea sufletului, fumează, vorbește la telefon sau doarme în picioare. Bun dacă știți, că a mea cucoană e din categoria 2 – aia cu fumătorii.
Ca să ne-nțelegem din start, vă zic de acum că n-am nimic cu ei, nu-s fumătoare dar nici nu fac scandal dacă fumează cineva lângă mine, dacă mă deranjează pur și simplu mă iau și plec, nu intru în polemici, în fond fiecare-și fumează plămânul propriu. Dar femeia în cauză, cea din stație, nu m-a enervat că fuma, ci că și-a extras frumușel ultima țigară din pachet și făcându-se că plouă (cu fix aceeași mutră ca a pisicii mele când se preface că nu ea a dărâmat ceva) s-a făcut și că i-a scăpat pachetul pe jos și că întâmplător nu și-a dat seama. Și-n pași de melc s-a îndepărtat ușurel de el.
Eu, ca un cetățean model ce sunt, m-am uitat urât! Și fioroasă cum sunt, efectul a fost fix zero. Mai mult n-am făcut, așa că o să-nțelegeți de ce îmi pare rău și mi-e rușine. Îmi pare rău în primul rând pentru că mă calcă pe nervi ăștia care aruncă pe jos chestii, mai ales când la 2 metri mai încolo este un coș de gunoi (era și aici). Îmi pare rău pentru mediu, deși nu las să se vadă asta din reacția mea în situația dată, deci mi-e și rușine. Și mi-e rușine că mi s-a făcut mie rușine să mă iau de ea.
De ce? Habar n-am! Dacă o femeie în pragul pensiei, aranjată, machiată, cu manichiură perfectă, nu se mișcă 2 metri să arunce la gunoi un carton, ce așteptări să avem de la generațiile viitoare? Și de ce naiba m-am simțit eu jenată, când ea, nesimțita, a dat drumul pachetului ăluia de parcă era un fulg de nea pe cale să se topească? Ahhhhh, că numai scriind asta mi se ridică tensiunea și mă enervez pe mine, că m-am comportat ca o inaptă! Nu știu ce m-a lovit de n-am zis nimic, că doar nu era să mă fugărească baba prin stație să mă bată și-n plus am avantajul vârstei și-al încălțămintei fără tocuri. Și dacă mă fugărea, măcar vă povesteam vouă în dimineața asta ceva mai palpitant și-aveam și ceva de zis viitorilor nepoți.
Concluzie n-am, sper numai să am o gură mare data viitoare când se întâmplă așa ceva.
Concluzia: nu mai aruncați chestii pe jos, it really pisses me off!