Dacă sunteți credincioși, religioși sau bisericoși, nu citiți. Ne vom enerva reciproc degeaba. Eu am părerile mele, voi pe-ale voastre și tot așa.
Fotografia asta am salvat-o de pe pagina de Facebook a Duniei. Cred că dacă se spărgea un nor deasupra mea și venea apa să mă înghită n-aș fi fost atât de impresionată cum am fost văzând asta. Pentru că trec printr-o perioadă (am ajuns de mult în etapa asta și încă n-am tras nici o concluzie finală) în care credința mi-e zdruncinată și lăsată fără temelie, nu pot să nu observ că mă apropii, cu fiecare zi care trece, de o siguranță completă a lipsei divinității. Mă rog, de lipsa unei divinități cu caracter pozitiv (DEX-ul m-a asigurat că nu-i neapărat să fie un personaj pozitiv divinitatea asta).
Sunt curioasă – cei care cred, de ce cred? Ce îi face să creadă? Sau să se teamă? Pentru că, să nu uităm, frica de Dumnezeu e pusă pe un piedestal, cel puțin în ortodoxie.
Greșesc când cer un Dumnezeu bun și iubitor? Nu știu dacă alții îl au, dar eu cu siguranță nu-l am.
Eu în fiecare zi cred mai puțin. Dacă el e cel care-a permis să se întâmple atrocități care să ducă la apariția unor scrijelituri ca și cea de sus, eu nu sunt obligată să-l vreau lângă mine.