Aseară, pe la ora 7-8 la KFC pe terasă.
Nu era vorba de capul meu.
Eu și Alex. Lângă noi, o tânără familie, mama, tata și copilul. Mama mânâncă, tata mânâncă, copilul de vreun an bălește degeaba lângă ei. Vine chiar fata care ne-a dat nouă comanda să strângă de la câteva mese și când aruncă de pe tăvi conținutul lor în containerul special creat pică o sticlă de pe tavă și se sparge.
Brusc toată lumea întoarce capul înspre un anumit punct. Nu, nu spre angajata KFC, ci spre tătic, care a început să urle ca din gură de șarpe că îi rănește copilul. Și să facă spume la gură și scenarii apocaliptice cu al lui copil rănit sau mort.
Dar să o iau frumos. Pică sticla, fără să o arunce nimeni – probabil a alunecat de pe o tavă. Se sparge și o bucată de ciob aterizează fix în căruciorul copilului, fără a-l atinge. Copilul nu zice nici pâs, tatăl în schimb începe să scoată flăcări pe urechi și să amenințe. Tipa s-a sperit, a bălmăjit ceva, probabil scuze și a părăsit terasa fix în timp ce domnul îi explica cu patos fix ce-am scris în titlu – cum i-ar fi rupt capul.
Asta în condițiile în care n-a spart sticla cu bună intenție și n-a pățit nimic copilul lui. Dar e simplu și frumos să ameninți o femeie, mai ales în public și cu soția de față.
În caz că sunteți curioși, să strângă cioburile a venit o altă angajată cu mătură și făraș. Sincer mi-era teamă că dacă venea tot cea cu sticla o lua și la bătaie tăticul la cât de nervos era.
Oare chiar așa trebuie să reacționeze un tată când un pericol trece pe lângă copilul lui? Protecție, protecție, dar așa?