Cred că îs atâtea postări pe blogul ăsta cu ce mă enervează pe mine, de bat recordul celor care produc Star Wars. Dar nu-i nimic, e blogul meu și sigur îmi dă voie constituția să mă plâng pe el. :-P
Și oricum, dacă nu-s eu țâfnoasă, atunci cine? Că majoritatea bloggerițelor îs niște zâne, n-ai bază în ele să se dea cu c.rul de pământ când situația o cere. Na, lasă că fac eu un update despre starea națiunii, că prevăd că și pe voi vă enervează ce mă irită și pe mine.
O să încep cu micul meu univers adolescentin: îs plină de coșuri. Lovește pubertatea în mine like there’s no tomorrow. Pe bune, de la 13 la 19 ani n-am avut atâtea coșuri câte am avut în ultimele luni. Probabil întineresc.
În casă mă enervează că am parcă încontinuu haine de spălat. Seriously, Carpe Diem-ul mă lovește fix când întind șosetele pe sârmă și încep să dramatizez.
În jurul blocului mă enervează ăia care parchează ca niște boi. Pe bune, unii oameni îs în stare să ocupe două locuri de parcare cu un Matiz. Cât de bătut în cap să fii? Ca să nu mai zic că s-au ridicat din zonă o mulțime de mașini abandonate și… ghiciți ce? Avem mai multe locuri de parcare? Nu, se parchează de parcă am avea prea mult spațiu, fiecare pe câte două, trei locuri – o mașină mare merge și pe trei.
În oraș mă enervează șantierele. Domnul Robu s-a hotărât să repare în Timișoara tot ce era de reparat. TOT. Deodată. Oare e evident că absolut toate șantierele se închid mult după termenul limită și orașul e tot spart și blocat?
În țară mă enervează Ponta. Pentru că doctorat și pentru că plagiat și pentru că justiția e o curvă. Take a deep breath… exhale…
Pe plan global mă supără Campionatul Mondial de Fotbal. Citiți și voi de ce, că nu are rost să rescriu eu toată pologhia.
Gata, ZEN. #notevenonedayofhappiness, că tot e feșăn. (Nu, nu-s atâta de cinică să râd de ideea asta, chiar îmi place.)